Limfomul, cum este cunoscut în general, este o formă de cancer a sângelui, adica o proliferare necontrolata a limfocitelor, care sunt celulele albe din sange, cu rol in apararea anti-infectioasa. Limfomul este de foarte multe tipuri, dar in mare se clasifica in: limfom non-Hodgkin și limfom Hodgkin.
Sfaturi utile pentru pacienți: Hematologul recomandă bolnavilor diagnosticați cu limfom să încerce să ducă o viață cât se poate de normală, să se ferească de persoanele cu afecțiuni infecto-contagioase, de mediile suprapopulate. De asemenea, este bine să aibă un regim alimentar și de viață echilibrat, fără consum de alcool și fără excese.
Potrivit medicului primar hematolog Mihaela Andreescu, în limfoame, aceste limfocite care prolifereaza, si care sunt celule apartinand sistemului imun, cu rol in lupta împotriva infecțiilor, suferă diverse mutații, care le fac rezistente la moartea celulara programata, ceea ce duce la multiplicarea lor necontrolata, în diferse locuri din organism, cum ar fi in ganglioni, splină, mediastin – cavitatea dintre plămâni sau diverse alte organe. Aceste limfocite, transformate malign, circula prin organism atat prin sistemul sangvin, cat si prin cel limfatic, determinând afectarea altor organe. Pe langa simptomele date de compresia rezultata din cresterea ganglionilor sau a organelor afectate, pacientul se va confrunta cu deteriorarea functiei organelor in care exista determinari ale bolii, iar organismul își va pierde capacitatea de a mai lupta împotriva infecțiilor, din cauza ca celulele cu rol in imunitate sunt acum celule transformate malign, a caror functie se deterioreaza și crește riscul de complicații infecțioase care tot apar pe parcursul evoluției bolii.
Factori declanșatori
Se înregistrează tot mai des cazuri de limfoame, iar in ultimul timp cazurile au debut, determinari si evolutie atipice. Ceva s-a schimbat in ultimii ani in patogenia bolii, desi evolutiile in materie de tratament sunt senzationale. Au existat de-a lungul anilor foarte multe studii in ceea ce priveste cautarea cauzelor, însă nu se poate preciza la ora actuala, cu certitudine de ce apare boala. Au fost incriminati foarte multi factori, printre care cei mai cunoscuti fiind agentii infectiosi si aici vorbim de cei virali, cum ar fi virusul Ebstein Barr sau alte virusuri, precum virusii hepatici B si C, HTLV-ul, un virus pentru care tara noastra este endemica, HIV-ul, apoi bacteriile, precum Helicobacter pylori, Chlamydia psitacii. Scaderea imunitatii organismului poate si ea fi un factor cauzator al limfoproliferarilor maligne si aici aducem aminte de bolile autoimune (poliartrita reumatoidă, boala celiacă, lupus eritematos sistemic, sindrom Sjogren) sau diabetul zaharat de tip II, stresul, fumatul, etc adaugă specialistul. Unele studii au indicat și o asociere între diferite tipuri de reacții alergice și o incidență crescută a limfomului non-Hodgkin.
Un risc crescut a fost raportat la pacienții cu alte tumori, care au efectuat chimio si radioterapie, cum sunt pacientii cu tumori mamare sau cancere de piele ori cei cu istoric de limfom Hodgkin sau pacientii care prezinta limfoame post transplant de celule stem.
Categoriile de persoane aflate la risc
Chiar dacă nu se cunoaște cu exactitate ce duce la apariția bolii, s-au catalogat câțiva factori care cresc riscul de limfom Hodgkin. Limfomul Hodgkin este o afectiune frecventă la persoane tinere, între 15 și 35 de ani, desi este întâlnit și la persoane varstnice. De asemenea in literatura s-au citat si aglomerari familiale de limfoame. Studiile de epidemiologie au indicat ca boala apare cu o frecvență mai crescută la bărbați. De asemenea, asa cum am mentionat anterior, pacientii cu risc crescut de a face limfom sunt cei purtatori de virusi hepatitici, de HTLV, cu istoric de infectie cu EBV. Totodată, persoanele cu sistemul imunitar slăbit sau prost funcțional, cum este cazul celor cu infecție HIV/SIDA, a celor care au trecut printr-un transplant de organ sau a celor care primesc tratamente pentru suprimarea răspunsului imun, prezintă un risc mai crescut decât ceilalți să dezvolte un limfom.
Info: Vopseaua de păr a fost identificată ca fiind si ea o cauză de apariție a limfoamelor.
Simptome asociate limfomului
Cele mai frecvente simptome ale limfomului Hodgkin, care însoțesc în majoritatea cazurilor și limfomul non-Hodgkin sunt:
1. creșterea în volum a ganglionilor limfatici de la nivelul diferitelor arii ganglionare, precum cea a gâtului, a axilei sau a celei din zona inghinală, deși boala poate debuta mai rar și cu afectarea organelor extralimfatice;
2. oboseala persistentă;
3. pierderea în greutate semnificativă, febră sau subfebrilitate, însoțită sau nu de frisoane;
4. transpirație abundentă – poate avea caractere particulare, de exemplu, transpirație doar la nivelul extremității cefalice sau în special nocturnă;
5. tuse uscată iritativă;
6. dureri în piept sau alte simptome la nivelul aparatului respirator;
7. lipsa poftei de mâncare;
8. pruritul (mâncărime persistentă aparent fără cauză identificabilă), caracteristica limfomului Hodgkin;
9. apariția sau accentuarea durerii la nivelul ganglionilor limfatici după consumul de alcool.
Opțiunile de tratament se aleg în funcție de tipul și de stadiul de evoluție al limfomului, de vârsta pacientului și de starea lui generală de sănătate. Tratamentul nu este întotdeauna necesar, dacă limfomul are o dezvoltare lentă și nu prezintă simptome evidente; începerea tratamentului poate fi amânată în unele forme de limfom indolente. Amânarea tratamentului nu înseamnă că pacientul este ignorat. Acesta este chemat pentru controale regulate, la fiecare câteva luni, pentru a-i monitoriza starea și pentru a reevalua oportunitatea intervențiilor terapeutice, dacă boala avansează. Mai ales în stadiile incipiente, tratamentul poate face mai mult rău decât bine! Când limfomul non-Hodgkin este agresiv sau are simptome îngrijorătoare, apelăm la tratamentul onco-hematologic clasic: imuno-chimioterapie (pentru distrugerea celulelor maligne) și acolo unde este cazul asociem și radioterapie. În unele forme de limfom cu o singură localizare poate fi indicată doar radioterapia. La ora actuala exista din ce in ce mai multe terapii tintite in afectiunile hematologice, terapii indreptate catre celula maligna pe care reusesc sa o distruga.