Leucemia limfocitară cronică este un tip de cancer al sângelui și al măduvei osoase (ne referim aici la țesutul din interiorul oaselor late, unde sunt fabricate celulele sanguine și nu la măduva neurologică care se află în canalul vertebral, aceasta fiind o confuzie frecvent întâlnită în practica curentă printre pacienții care se prezintă în serviciul de hematologie). Într-adevăr, acest tip de leucemie debutează atunci când celule albe din sânge (limfocitele), care în mod normal au rolul de a lupta împotriva agenților infecțioși, suferă mutații la nivelul materialului genetic, își pierd din capacitatea naturală de a ne proteja și devin maligne. O numim „cronică” deoarece progresia bolii este mult mai lentă decât a formelor acute de leucemie. Leucemia limfocitară cronică afectează cel mai frecvent adulții trecuți de vârsta de 40 de ani.
Simptome
Majoritatea persoanelor cu leucemie limfocitară cronică nu prezintă simptome în primele stadii de evoluție ale bolii. Atunci când boala avansează, pot apărea simptome nespecifice: creșterea în volum a ganglionilor limfatici, aceștia fiind însă cel mai frecvent nedureroși; se poate instala oboseala persistentă; cu apariția febrei, a durerilor dureri în partea stângă a abdomenului, cauzate de mărirea splinei; apariția transpirațiilor cel mai frecvent nocturne; scăderea în greutate; și e de menționat o incidență crescută a infecțiilor de orice fel.
Leucemia este mai periculoasa decât limfomul?
Nu este atât de periculoasa ca boala în sine, pentru că are un ritm de progresie lent, dar poate determina numeroase complicații. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt infecțiile tactului respirator superior și inferior, dar se pot dezvolta și alte infecții, mai grave. De asemenea, în evoluție boala se poate transforma într-o afecțiune cu un prognostic mai prost, și anume trecerea la o formă mai agresivă de cancer, numită transformare Richteriană.
Riscul de dezvoltare a altor tipuri de cancer nu se oprește aici; bolnavii cu leucemie limfocitară cronică au un risc crescut de a dezvolta un al doilea cancer, cele mai frecvente ca incidență fiind cancerele de piele (melanom), cancerul de plămâni și cancerele cu localizare la nivelul tractului digestiv. La un număr mic de bolnavi apar și probleme ale sistemului imunitar, care direcționează celulele imunitare să atace, din greșeală celulele roșii din sânge (eritrocitele) sau trombocitele determinând anemia hemolitică autoimună sau trombocitopenia autoimună.
Cum se poate diagnostica la timp?
De regulă, pacienții ajung la serviciul hematologic după ce își fac analize de laborator de rutină, cel mai frecvent prin medicul de familie, în urma cărora se constată o modificare a parametrilor normali ai sângelui. Odată ajunși la noi, facem teste de sânge suplimentare, printre care și o puncție aspirativă a măduvei osoase. Hemograma completă ne ajută să contorizăm numărul de limfocite din proba de sânge – o analiză importantă, deoarece un număr mare de limfocite circulante poate indica prezenta leucemiei limfocitare cronice. Apoi, stabilim tipul limfocitelor implicate.
Testul citometriei în flux ne ajută să determinam dacă numărul crescut de limfocite se datorează leucemiei limfocitare cronice sau dacă este vorba despre reacția normala a organismului la un proces infecțios. Dacă ni se confirmă diagnosticul de leucemie limfocitară cronică, efectuăm și alte teste suplimentare, pentru a determina stadiul afecțiunii și pentru a evalua opțiunile de tratament: aceste investigații includ biopsia măduvei osoase și teste imagistice.
Există sisteme de stadializare diferite, care ne indicaă gradul de extensie al bolii (precoce, intermediar sau avansat) și ne orientează asupra opțiunilor de tratament.
Tratamentul
În general, pacienții cu leucemie limfocitară cronică în stadiu incipient nu necesită tratament imediat. Studiile au demonstrat că tratamentul inițiat precoce nu prelungește viața bolnavilor diagnosticați într-un stadiu incipient al leucemiei limfocitare cronice. Din cauza posibilelor efecte secundare și ale complicațiilor tratamentului, înainte de a fi necesar, starea generală de sănătate a pacienților se poate degrada rapid. De aceea, este indicată monitorizarea atentă a stării de sănătate a pacienților (le repetam testele de sânge la fiecare câteva luni) și intervenim cu tratament doar atunci când boala progresează.
În schimb, pacienții aflați în stadii intermediare sau avansate au indicația de a începe un tratament de specialitate imediat după diagnostic. Și în acest caz folosim terapia onco-hematologică clasică: chimioterapie – pentru distrugerea celulelor canceroase; medicamente simptomatice specifice; și foarte rar transplant de celule stem. De asemenea, recomandăm și diverse tratamente adjuvante pentru afecțiunile asociate patologiei hematologice cu care se confruntă acești pacienți care să nu uităm că sunt niște pacienți vârstnici cu multiple comorbidități de regulă.