Anemia este prin definiție o scădere a valorii hemoglobinei din sânge.
Există o serie de simptome comune întâlnite în majoritatea tipurilor de anemie: astenie fizică, piele palidă, scăderea rezistenței la efort, dureri de cap, stări de amețeala, mâini și picioare reci, dificultăți de concentrare, irascibilitate, insomnie.
Având în vedere polimorfismul simptomatologiei descrise și nespecificitatea simptomelor, de multe ori simptomele apărute în contextul altor boli pot fi interpretate greșit ca o stare de anemie. Anemia însă e cauza acestor simptome, doar dacă acestea se însoțesc de o scădere a valorii hemoglobinei.
Cauzele pot fi multiple: carențele de fier, folați, vitamina B12, anomalii în formarea hemoglobinei (talasemiile), defecte enzimatice (deficitul de G6PDH), la nivel de membrană eritrocitară (sferocitoza ereditară), apoi anemiile din bolile cronice (o entitate relativ frecventă), mielodisplaziile, anemiile post-hemoragice, anemiile hemolitice etc.
Simptomatologia specifică apare ca urmare a deficitelor despre care am amintit (fier, B12, folați). În cadrul anemiei feriprive, de exemplu, putem observa cu ochiul liber deficitul de fier la nivelul țesuturilor: piele uscată, păr uscat și sfărâmicios, unghii friabile (în formele severe de anemie feriprivă apar unghiile „scobite”, crăpături la colțurile gurii, limba netedă, lucioasă și dureroasă, dificultăți la înghițire, cu senzație de gât uscat).
În anemia cronică simplă, simptomatologia specifică ține de afecțiunea infecțioasă, inflamatorie sau neoplazică ce a determinat anemia. Predomină însă tabloul caracteristic al afecțiunii cronice care a determinat anemia, și se datorează blocării fierului în macrofage, datorată unor molecule proinflamatorii, acest fier fiind împiedicat să fie utilizat în procesul formarii hemoglobinei.
În anemia Biermer (anemia pernicioasă), cauzată de deficitul de vitamina B12, apar cam aceleași simptome ca și la alte tipuri de anemii, dar este însoțită frecvent și de unele manifestări specifice: anomalii neurologice (neuropatie periferică), manifestări ale gastritei atrofice de tip anorexie, dispepsie și glosită Hunter, caracterizată prin limba roșie, depapilată. De multe ori, ceea ce aduce pacientul la un consult medical este simptomatologia neurologică – mai greu de tolerat decât simptomatologia nespecifică a anemiei, care nu creează mari probleme, chiar și la niveluri foarte scăzute al hemoglobinei.
În anemiile hemolitice, de multe ori predomina colorația galbenă a tegumentelor, datorită creșterii bilirubinei indirecte, rezultată din destrucția eritrocitară crescută.
Diagnosticul
O anemie ușoară (peste 10g% de hemoglobină) este mai greu de observat clinic, cu excepția unei palori discrete tegumentare. Cu cât anemia este mai severă, cu atât simptomatologia devine mai accentuata și pacientul ajunge la medic care printre analizele de rutină îi recomandă și o hemoleucogramă.
După evidențierea anemiei, foarte important este să-i descoperim cauza, și asta deoarece anemia nu este o boala în sine, ci mai degrabă consecința unei disfuncții sau a unei afecțiuni care trebuie neapărat depistată și tratată. Compensarea deficitului descoperit la analize rezolvă temporar anemia și ameliorează starea pacientului, dar dacă nu se depistează și nu se tratează cauza, după o vreme anemia va reveni!
Ce indicatori ai analizelor de laborator ar trebui să ne îngrijoreze?
Hemograma completă este o investigație primară obligatorie. O astfel de analiză se face în câteva minute în laboratoarele moderne, dotate cu aparatură performantă.
Hemograma ne da amănunte despre:
În principiu, diagnosticul de anemie se pune la valori ale hemoglobinei sub 13 g/100 ml la bărbați și 11 g/100 ml la femei. Pentru a confirma diagnosticul stabilit după examenul clinic și analizele primare, putem avea nevoie de investigații suplimentare: dozarea sideremiei (determinarea cantității de fier din sânge), capacitatea totală de legare a fierului (CTLF), feritina, haptoglobina, transferina, bilirubina, lactat dehidrogenaza (LDH), testul Coombs, electroforeza de hemoglobină etc. În anumite situații se poate recurge și la puncție medulară, pentru examinarea măduvei osoase.
Autor: Mihaela Andreescu, Medic primar hematolog, Clinica Smart